marți, 23 noiembrie 2010

Confesiuni

Inca n-am ajuns la o maturitate exhaustiva incat sa tind spre aspiratii draconice, drumul este lung si spinos...toti isi doresc maximum din neuronul cenusiu.De altfel statusul si implicit bagajul de cunostinte este unul firav, deci trebuie sa fiu modest cu mine insumi.Anul 2 se pare ca este o continuare a trecutului( anul I ) singurul actor providential fiind dreptul penal pe care il detest momentan, nu pentru ca urasc infractiunile de viol, omor, vatamare corporala, se pare ca este o manusa cu trei degete - nu mi se potriveste.Dreptul civil si administrativ m-au facut sa inteleg ca nu am ajuns la o facultate straina mie, ci intr-un spatiu al oportunitatilor si pragmatismului.
Vorbind de maturitate, toti aspirantii acestei facultati se viseaza avocati sau judecatori sau mai mult decat atat intrati o data la stat uita calea batatorita - lasata in urma, orgoliul depaseste orice margine a realitatii vizuale... pentru a pasi larg intr-o societate trebuie sa privesti si in stanga si in dreapta nu doar in sus altfel risti sa te impiedici de propria - ti indiferenta si vanitate.Nu e usor sa te controlezi, totul porneste de la capacitatea biopsihica pe care ai atins-o - un mediocru ajuns la stat va fi intotdeauna un infatuat si rareori un stralucit in timp ce un mediocru ajuns la particular va fi intotdeauna un supus sau apatic...Aceasta mentalitate cristalizata, ma face sa inteleg ca lumea apreciaza marca si nu factorul volitiv, nu e greu sa te prefaci in model fictiv peste noapte pentru a fi elogiat, dar e greu sa atingi nivelul unui model juridic.