O stea visinie

Asteptam meciul, mai era o singura zi pana la marele derby, declaratiile conducatorilor ma plictiseau, eram nerabdator si plin de emotii... orele de abia se scurgeau.Brusc emotiile mele s-au transformat in amaraciune si tristete, o stea visinie a cazut.Copilul rebel al Giulestiului s-a stins din viata, anul trecut priveam la televizor primul meci al Rapidului din campionat, un meci cu o intriga memorabila ,un tablou inefabil pe care n-am sa-l uit niciodata, ultimii 9 maestrii din generatia '70 erau aplaudati de un intreg stadion.Jucatori care traiau pentru fotbal nu pentru bani, Potcoava reprezenta scena, iar ei actori care faceau deliciul publicului...batranii suporteri giulesteni inca isi amintesc cu drag de fentele si jocul impresionant pe care il practicau - jocul era mai frumos cu o bara spectaculoasa decat cu un gol urat, acesta era spiritul Rapidului.Spirit care din pacate s-a spulberat deasupra tribunelor visinii, insa noi rapidistii il simtim si il vom respecta toata viata.
Sandu Neagu a murit lent si dureros, a murit pentru ca a vrut sa mai suteze o data, mingea l-a consacrat tot ea l-a si stins.Firul ierbii reprezenta hrana spirituala, spectatorii oxigenul, iar golurile inegalabile marcate sudoarea muncii depuse in zgomotul rotilor de tren, traia doar pentru Rapid,iar Rapidul pentru el...