Un simplu om... ( 1 )

In aceste saptamani am avut prilejul si totodata onoarea sa am contactul cu instantele de judecata, insa nu acest aspect vreau sa il scot in evidenta ci faptul ca lumea juridica romaneasca nu are nici pe departe prestanta si culoarea filmelor americane cu jurati si judecatori fascinati de pledoariile avocatilor.Drumul meu spre tenebrele culoare din Curtea de Apel a fost rascolit de spusele unui batran orator,candva in Roma Antica exista un imparat pe nume Aurelian, un veritabil conducator, un populist desavarsit...in fiecare zi acesta se deplasa la forum sa poarte obisnuitele discutii cu senatorii, patricienii si plebea de rand.Pentru multi dintre noi imparatul reprezinta o entitate cu influenta care poate obtine orice chiar printr-o simpla grimasa, Aurelian nu avea insa acest complex - setea de putere.Drumul sau pana la forum era destul de anevoios dat fiind faptul ca unele persoane il aclamau ii ofereau ofrande, altele il criticau, astfel intr-o buna zi a solicitat un singur slujitor sa-l insoteasca pana la destinatie, iar atributia celui din urma a ramas in istorie.Slujiorul era obligat sa ii sopteasca imparatului o simpla fraza ESTI DOAR UN SIMPLU OM.Intr-adevar suntem cu totii niste simpli oameni, insa cand pasesti in sala de judecata te pierzi in universul arogantei pari doar o umbra in fata unor oameni care detin o prerogativa veche de cand e lumea sa apere dreptatea.

Idealul... ( II )

Cugetarea oglindeste in mare parte caracterul si personalitatea Nichitei Stanescu, putini cunosc faptul ca acesta a trait o viata modesta cu pantaloni peticiti si adidasi rupti purtati pe timp de iarna, aspectele acestea nu vor fi niciodata prezentate in cartea de limba romana ci doar introspectia sa asternuta pe niste foi ingalbenite de trecerea timpului.Ma intreb in ce a constat forma idealizarii pentru poetul nostru, in faptul ca a trait intr-o camera intunecoasa si ticsita de mirosul puternic de tigara sau tinerele iubiri pierdute printre versurile stihii, a existat vreodata oglinda pentru gandurile sale sau pur si simplu a fost un obiect mult prea pretios pentru contemplare.Starea fizica zugravita de cautatoare a constituit un impediment pentru Nichita in a-si intelege propria sa menire? Cum ar putea reactiona o persoana la vederea unei siluete lipsita de fast si intensitate, haina reprezinta scara spre ideal? sau ceea ce se ascunde in mrejele mintii; neputinta de care a dat dovada poetul a fost perceputa ca o departare de firul narativ al vietii si de o reflectare individuala a insusirilor neatinse de lumina opaca a Luceafarului.Idealul reprezinta un sentiment "matur" impletit cu iubire si tenacitate, si nu o umbra fata de care oglinda nu va putea improsca decat nesiguranta si venin....Idealul atins de poet a reprezentat iubirea pura si vesnica "Eu stateam la o margine-a orei, tu - la cealalta ca doua toarte de amfora"....

A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă ( I )

Dupa toate dezbateriile monstruoase si lipsite de esenta pe tema examenului de bacalaureat, tind sa cred ca pentru multi elevi diploma de bacalaureat reprezinta un ideal scorojit cu notele 9 sau 10, si nu adevarata valoare ce s-ar putea reflecta chiar si intr-o ogllinda ciobita.Probabil multi elevi au gasit ca pretext gradul de dificultate al subiectelor sau interferenta starilor de tulburare si neliniste cauzate de camerele de supraveghere, nu aceste elemente reprezinta degetul dupa care sa ne ascundem ci sistemul educational pe care l-am criticat de nenumarate randuri.Paradoxal pentru unii examenul din acest an a avut atasat o fraza cu greutate emotionala de care toti ar trebui sa tinem cont si reflecta in momentele de cumpana...Ei bine pentru altii idealul este corelat cu realizarea educativa ceea ce nu este rau, insa totusi daca consideri nota 9 la bac o reala idealizare vei ramane un limitat sau un profan al cunoasterii exterioare.
Pentru a intelege maturitatea acestei cugetari a marelui poet Nichita Stanescu voi incepe mai intai cu corelarea acestor "motive" literare care dau totusi o rezonanta neslefuita simtului ludic eminescian, astfel idealul ca si iubirea pot fi considerate modelele si implicit sentimente dupa care se ghideaza orice persoana care incearca sa atinga perfectiunea pe plan material sau sentimental, in timp ce oglinda sau jumatatea aspirata reprezinta treptele labirintului emotional pe care trebuie sa le infrunti in virtutea cristalizari unui scop suprem al existentei umane.
Idealul isi urmeaza cursul indiferent de reflexiile orbitoare ale oglinzii care se rasfrang asupra conditiei umane, desavarsirea acestuia este consolidata de trairile si stimulentele care se intrinsec vointei reale.Oglinda descrie cu minutiozitatea si cele mai mici defecte, aparenta reprezinta un atuu al acesteia insa nu si daca o intoarcem cu spatele, substanta, esenta aspiratiilor nu pot fi scanate sau intelese nici cu ajutorul unor fascicule de laser ci doar prin creerea materiala a acelor atribute.

OLTENITA RAIUL CAINILOR VAGABONZI

Observati ca, am eludat sa fauresc anumite postari, pe acest blog, despre orasul meu natal( Oltenita ) deorece pana acum cateva saptamani l-am asociat cu Micul Paris. Insa de cateva zile bune acesta a devenit raiul cainilor vagabonzi, mi se pare grotesc ceea ce se intampla cu anumite strazi frecventate de populatia orasului.Pur si simplu iti este imposibil sa-ti continui drumul datorita haitelor vioaie de caini care latra in continuu...Iritarea mea a fost cristalizata sambata trecuta cand un pustan de vreo 6-7 ani era pe punctul de a fi linsat de un caine, daca un sofer constient de situatie nu se dadea jos din masina sa-l izgoneasca pe naravasul caine.MA INTREB ...??? ce fac autoritatile locale... dorm cu obligatii, mai precis prefera in continuare sa primeasca caini vagabonzi din Bucuresti, care sunt azvarliti pur si simplu la iesirea din Oltenita.
Speram cu aceasta asa zisa Politie Comunitara transformata de curand in Politie Locala sa aiba o atitudine energica cu privire la acesti musafiri nepoftiti, ce sa mai spunem de grilajele de scurgere furate sau bucatile de marmura sparte de pe centru...Imaginile dezolante isi extrag seva si din strazile, bulevardele orasului, care intr-adevar, unele pot face concurenta cu strazile libiene bombardate de francezi zilele acestea.Pacat ca s-a topit zapada, acoperea pe ici pe colo unele defecte...

Ce a realizat....

Laimotivul serialului politico - dramatic de astazi il reprezinta domnul Boc, a carui osteneala depusa de-a lungul nenumaratelor motiuni de cenzura a fost transpusa intr-o simpla intrebare de catre jurnalisti "Ce a realizat Boc"?.Cu siguranta fiecare cetatean roman are un raspuns cu radacini nihiliste.Daca mi-as focaliza privirile asupra strategiei de guvernare m-as simti ca un eunuc , insa atunci cand trag cu ochiul inspre dezastrul din Japonia mi se prelinge o lacrima de durere...de ce? pentru ca n-am fost loviti de tsunami, cutremure sau radiatii sa suferim in felul acesta, ci suntem condusi de o haita de coioti ce isi urmaresc interesul, interes pe care multi romani l-au votat... asa ca, daca pentru unele state doar natura le mai poate crea un prejudiciu material, spiritual si uman, la noi prejudiciul il reprezinta parghiile subterane de la Cotroceni.
CE A REALIZAT BOC? a realizat ca pesimismul din randul populatiei a atins gradul 7 de radiatie, a realizat ca peste 2 milioane de romani sunt la limita subzistentei, a realizat ca somajul din randul studentilor atinge cote alarmante, a realizat ca nu strica cateva explozii nocive a preturilor alimentelor si combustibilului, si nu in ultimul rand a realizat ca romanul rezista la foame iar demnitate nu mai are de cateva decenii bune.

SUA, such a big dream

Astazi a fost ultima zi in care te puteai inscrie la arhicunoscutul program Work and Travel.Sincer nu imi sta in caracter sa fac publicitate unui astfel de program insa am avut ocazia saptamana trecuta sa stau de vorba cu anumite persoane care au avut prilejul sa petreaca o experienta de neuitat in State.Desi nu sunt un vanture lumea, experientele acestor studenti m-au cucerit intru-totul.Sistemele sociale, educative, informationale sunt total diferite intre cele doua tari,insa, comparatiile nu isi au sensul...fiind student la drept visez ca si ceilalti colegi de breasla sa atingem culmile juridicului, sa fim respectati, remunerati pe masura, si nu in ultimul rand sa dispunem de facilitati...ei bine la varsta de 20 de ani aceste inlantuiri imagistice pot deveni realitate doar prin simplul fapt ca te afli in State si ai nazuinta de a realiza ceva.Faptul ca lucrezi intr-un bar, sau intr-o firma unde ai posibilitatea sa porti o conversatie cu un true english guy nu cu o profesoara de engleza anosta te fac sa intelegi ca speaking'ul cantareste de 10 ori mai mult decat o carte cu exercitii de gramatica , faptul ca esti solitar si nu depinzi de niciun fel de ajutor din partea parintilor presupune ca ai urcat o treapta imensa si totodata ai deschis usa societatii in care speri sa te afirmi, faptul ca esti retribuit aproape cat un procuror din Romania inseamna enorm pentru vistieria ta...exemplele pot continua.Concluzia este foarte simpla, fiecare dintre noi- studentii absolvim o facultate, facultate pe care o consideram sfanta fara de care nu ne-am putea descurca in Romania, insa ne-am putea descurca cu usurinta fara ea in State...Se merita sa faci o facultate? sau Se merita sa lucrezi in SUA?

Confesiuni

Inca n-am ajuns la o maturitate exhaustiva incat sa tind spre aspiratii draconice, drumul este lung si spinos...toti isi doresc maximum din neuronul cenusiu.De altfel statusul si implicit bagajul de cunostinte este unul firav, deci trebuie sa fiu modest cu mine insumi.Anul 2 se pare ca este o continuare a trecutului( anul I ) singurul actor providential fiind dreptul penal pe care il detest momentan, nu pentru ca urasc infractiunile de viol, omor, vatamare corporala, se pare ca este o manusa cu trei degete - nu mi se potriveste.Dreptul civil si administrativ m-au facut sa inteleg ca nu am ajuns la o facultate straina mie, ci intr-un spatiu al oportunitatilor si pragmatismului.
Vorbind de maturitate, toti aspirantii acestei facultati se viseaza avocati sau judecatori sau mai mult decat atat intrati o data la stat uita calea batatorita - lasata in urma, orgoliul depaseste orice margine a realitatii vizuale... pentru a pasi larg intr-o societate trebuie sa privesti si in stanga si in dreapta nu doar in sus altfel risti sa te impiedici de propria - ti indiferenta si vanitate.Nu e usor sa te controlezi, totul porneste de la capacitatea biopsihica pe care ai atins-o - un mediocru ajuns la stat va fi intotdeauna un infatuat si rareori un stralucit in timp ce un mediocru ajuns la particular va fi intotdeauna un supus sau apatic...Aceasta mentalitate cristalizata, ma face sa inteleg ca lumea apreciaza marca si nu factorul volitiv, nu e greu sa te prefaci in model fictiv peste noapte pentru a fi elogiat, dar e greu sa atingi nivelul unui model juridic.